11

Cred că am privit mereu lumea prin ochelari roz. Etapa hiperromantică a vieții mele nu s-a încheiat niciodată cu adevărat. Pur și simplu, asta sunt eu. O eternă optimistă, o romantică incurabilă, cineva care încă mai crede că dragostea poate face imposibilul posibil.

Aș prefera să fiu la un curs de balet, să vorbesc despre yoga sau să fredonez melodii în șoaptă. Exact ca atunci când eram fetiță și nu mă puteam abține să cânt alături de pianist la cursul de balet. Profesoarei mele rusoaice nu-i plăcea deloc, dar nu mă puteam opri. În mintea mea răsuna mereu muzică.

Mi-am dorit întotdeauna ca viața să semene puțin cu un film de Baz Luhrmann, în care pasiunea depășește orice limită, frumusețea există în haos și chiar și o inimă frântă merită o coloană sonoră magnifică.

Crescând în vârtejul a două reality show-uri, trecând prin suișurile și coborâșurile unui contract cu o casă de discuri și găsindu-mi drumul ca artistă independentă, am trăit atât de multe versiuni ale mele. Unele erau neînfricate, altele nesigure, iar unele au trebuit să învețe cum să o ia de la capăt.

Dar, undeva pe drum, am descoperit că cea mai mare libertate creativă vine din ascultarea propriei voci.

11 este o oglindire a tuturor acestor versiuni ale mele. Fetița care nu se putea opri din cântat, dansatoarea care a învățat disciplina prin mișcare, femeia care a iubit, a pierdut, a visat, a căzut și s-a ridicat, crezând în continuare în extraordinar.

Acest album reprezintă dragostea pe care o am de oferit. Nu doar dragostea romantică, ci și dragostea pe care o simt pentru viața însăși. Pentru muzică, pentru oameni, pentru felurile frumoase și neașteptate în care se desfășoară poveștile noastre.

Vreau să iubesc fără rețineri. Fără teamă, fără resentimente, fără să judec. Să văd oamenii așa cum sunt și să aleg totuși să cred în frumusețea a ceea ce ar putea fi.

Poate că asta înseamnă cu adevărat să fii hiperromantică. Nu să fii oarbă în fața realității, ci să o vezi limpede și să alegi iubirea oricum.

Acesta este sans culpa al meu.

Permisiunea pe care mi-o dau de a simți totul, de a romantiza obișnuitul, de a continua să visez și de a nu-mi cere niciodată scuze pentru că iubesc atât de profund.

Pentru ca iubirea să fie iubire.