Jurnal · Aurora boreală

Magia pe care o purtăm deja

Tromsø, Norvegia

Viața mi-a făcut o invitație specială. Așa că am acceptat-o.

Am călătorit până la Tromsø, în Norvegia, un orășel cu aer de Pol Nord la marginea Arcticii, unde aurora boreală dansează pe cer și totul pare puțin mai aproape de magie.

Mergi la playlisturi

De obicei, când călătoresc, sunt o Hermione Granger. Mă documentez despre tot, planific fiecare detaliu și îmi fac o misiune din a stoarce fiecare experiență posibilă din fiecare minut.

Dar această călătorie avea alt scop.

Să las creativitatea să curgă. Să nu-mi mai forțez mintea și s-o las să rătăcească.

Voiam să mă conectez la alter ego-ul meu cel mai creativ, Luna Lovegood. Partea din mine care se lasă să cadă cu încredere în necunoscut, urmează nevăzutul și se conectează profund cu lumea fără ezitare sau judecată.

Tamara văzută din spate, privind în sus spre aurora boreală.

Panglici verzi de auroră desfășurându-se în noaptea arctică.

M-am trezit ascultând aceleași cântece iar și iar, aproape ca o meditație. Și undeva pe drum, a început dezvățarea.

Tamara afară, în haina de iarnă, într-o noapte arctică. · 1:07

Am fost mereu profund influențată de energia oamenilor și a locurilor. Atmosfera potrivită, conexiunile potrivite, frecvența potrivită pot transforma complet felul în care creez.

Iar acolo sus, înconjurată de peisaje arctice, am simțit cum mă acordez la o altă frecvență a conștiinței și a creativității.

Aurora boreală întinzându-se pe cerul întunecat de deasupra Tromsø.

Aurora răsucindu-se încet într-un vârtej deasupra noastră.

E ceva în a privi viața cu uimire de copil. Începi să observi micile mesaje pe care universul le lasă în urmă. Pe cele pe care le-ai putea rata când ești prea ocupată să încerci să înțelegi totul.

Companionii mei muzicali în această călătorie

Fiecare link deschide o căutare Spotify după cântec și artist, nu o înregistrare anume garantată.

Aurora boreală mișcându-se pe cerul nopții. · 0:32

O scurtă privire caldă spre fereastra și interiorul unei cabane. · 0:08

Undeva sub acel cort de stele, m-am simțit mai conectată ca oricând la alchimia muzicii.

Nu doar să ascult muzica, ci să trăiesc în ea.

Și poate aceasta a fost cea mai mare lecție a călătoriei: uneori creativitatea nu înseamnă să înveți ceva nou. Înseamnă să te dezveți suficient cât să-ți amintești magia pe care o porți deja.